umbra

e un apus de soare acuma exact ca in picturile lui Bob Ross de la PBS care, tzaca-paca, le pensuleste in juma de ora. mov indigo albastru fash fash cu pensula rotunda, galben portocaliu ecru in cutit harsh harsh, rosu roz iarasi mov cu buretele umed mush mush. e nedrept cum arta detroneaza natura. maine vreau sa apuna verde.

Liber arbitru

cred ca are o exceptie, si anume nu-l putem folosi impotriva lui Dumnezeu. El zice, iubeste-ma. oamenii zic, iubeste-ma. daca e sa alegi…mergi cu Dumnezeu, ca el ne-a creat pe toti si merita partea leului, si ajungi in rai; sau mergi cu underdogs, ca ei nu pot crea nimic din nimic si daca nu-i iubesti, ei nu se pot iubi, deci nu se pot salva singuri? si unde ajungi? porunca 1 intra in conflict de interese cu porunca 2.

Barbatii lilieci

christian bale in catuse ca si-a asaltat mama si sora. barbatii liliac sunt diferiti de barbatii trandafir, batman diferit de rosebudman. in aceea doar ca probabil folosesc aftershave diferit. altffel, nu.

Cartea Gandurilor

la judecata de apoi ni se va citi tuturor din cartea tuturor faptelor si gandurilor noastre. oare cine le-a transcris intocmai? poate ca niste aparate ingeresti de stenografiat. pot sa imi pun ca ultima dorinta sa citesc cartea asta, cand voi ajunge dincolo? de aceea buddhistii nu sunt crestini, pentru ca creierul lor mai si tace. in cazul asta, voluntariez ganduri pentru paginile lor albe. sau puncte de suspensie. cand gandesti puncte de suspensie, sunt alte ganduri pe verso care titreaza din off punctele astea. altfel n-ai stii ca nu mai gandesti, daca n-ai gandi ca nu gandesti. e frig, o sa inchid toate ferestrele. usa nu, ca poate o gandeste cineva deschisa.

*

gandurile sunt ca tortul, blat, crema de fructe si ciocolata, apoi frisca, apoi lumanari. pana ti le marturisesti, se aseaza alt tort deasupra, storcosindu-l pe primul. ne pescuim unii altora gandurile, cand ne gandim cu voce tare, alti pesti pestind mai in adanc, fara sa-i putem expune vreodata in acvariu. si-apoi, se mai si anuleaza unele pe altele, gandurile astea. alalataieri vedeam jumatatea plina a paharului, ieri jumatea goala, acum beau pina colada. si toti pestii par ridicoli si absurzi, nu mai am pofta sa-i mananc.

Manole

povestile despre probleme majore de comunicare si contratimp (de fapt, timp paralel) cu sfarsit inaltator si pozitiv se mai numesc si tragedii grecesti. manole, un overachiever si-un workaholic, are o sotie mitica si in asta sta principalul sau eroism. manastirea e bonus, e in plan secundar, dar el moare fara sa stie ca a fost predestinat ca sot, nu ca zidar. ar fi putut fi la fel de bine contabil. autorii de tragedii grecesti ar fi absolut oripilati sa afle ca manole a dat coltul, in loc sa renasca prin anagnorisis. doar aristotel cred ca poate mustaci satisfacut ca pe fruntea lui manole scrie cu mov hamartia, defectul capital al orbirii. manole agonizeaza crezand ca zeii sunt impotriva lui, dar si prognoza meteo, cand vine furtuna, dar nu si nevasta. deocamdata. si renaste, paradoxal, cand sotia mitica se apropie de moarte, apropiindu-se de el. manole este extatic, in curand ii va interzice ultima gura de aer si va acoperi cu un bolovan izvorul de viata si de lapte al propriului prunc. manole sarbatoreste nunta de apa in moarte. moartea ei. toti barbatii boteaza cu moarte femeia. e confortabil sa ai catharsis privindu-i pe altii cum se sufoca, ziditi la loc. numai ca nu e posibil, nu vor zeii. manole nebunul se cearta cu zidarii, aia ii iau scara si el mai innebuneste odata, crezandu-se privighetoare care poate sa zboare. aici se invarte choros in jurul unei antistrophe in care se povesteste cum materialele de constructie de pe vremea aia erau din prefabricate, ecologice si, deci, destul de fragile. in epode o vedem pe sotia mitica spargand zidul cu pumnul, la fel cum si-a spintecat sicriul the bride in tragedia contemporana “kill bill”, dar cu mult mai putin efort si concentrare, desigur. tot in epilog aflam ca pruncul a supravietuit, alaptat de o oaie. mamei mitice, de-acum, adica evoluata de la stadiul de sotie, i-a revenit laptele la loc dupa ce a urmat o cura de marar. zidarii au primit oferte de joburi incredibile de la magnatii aflati ca spectatori in arena tragediei, dovada ca networkingul nu e doar o legenda, cu atat mai putin marinimia zeilor. manole zidarul a evoluat intr-o fantana. manole comedianul a murit degeaba. caci transfigurarea de la ignoranta la constiinta de sine vine numai prin dragostea pentru oameni, nu pentru ziduri. zice aristotel. ziduri din prefabricate, zic eu.

asa, si…

din ce constelatie zodiacala s-a desprins steaua care i-a calauzit pe cei trei magi? imi place sa cred ca din Pesti.

3,14

daca magnetofon si casetofon, atunci placofon.

10 degete

e o lege noua in california ca n-ai voie sa conduci si sa ai o mana pe telefon. motivul e prevenirea accidentelor la volan. asta e o veste buna pentru fabricile producatoare de bluetooth, dar e o alta palma data fumatorilor, marginalizati si de data asta. simt ca adevarata democratie americana va fi atinsa abia atunci cand se va introduce un device pentru fumat in timp ce conduci. la o ureche bluetooth, la cealalta un carlig asemanator, robotizat, care sa introduca tigara intre buze cat pentru un puf. tigari care se sting singure deja exista.

Catch and release

si le-a zis Iisus sa lase tot si sa vina cu El. si doi pescari, Petru si Andrei, l-au urmat. ma intreb de ce primul chemat n-a fost un oier sau un zidar. sau un rabbi. acum, cei doi frati pescari, oare ce faceau cand au auzit chemarea? doi intr-o barca, dadeau la peste. aveau si rame intr-un castron de lut. invelit intr-o carpa, pranzul, paine si branza. pescarii din vremea aia prindeau frumos pestele, il duceau acasa la consoarta sa-l curete de solzi si sa-l usureze de icre si de matze, si dupa aia il mancau perpelit in faina si marinat in mujdei, impartind si la plozi. pestii mici erau pentru plozi. parca il vad pe Andrei simtind undita zbatandu-se si cum prinde firul pana ii intra in carne, asa de mare si de greu era pestele prins. vine Iisus pe mal si striga la el: Andrei, haide acum. pestele, jumate in aer, e mare cat un rechin, ar hrani juma de sat la cina. Andrei ii arunca undita lui Petru, cu gandurile injumatatite si ele – ca vrea si pestele, si pe Iisus. dar Petru zice: nu, ca m-a chemat si pe mine, aruncam pestele la loc in mare.

si uite asa as putea incaleca pe-o sa ca sa fi spus povestea care este despre cum a aparut pe lume nu doar primul apostol, ci si primul pescar practicant de catch and release. dar nu incalec, ca mi-a fugit calul cu alta poveste. imaginati-va un oier care arunca din turma mieii, ca-s prea mici, cer migala la macelarie. sau un zidar care mai darama dintre case, ca-s prea multe pe pamant. imaginati-va un rabbi in timpul ceremoniei de circumcizie ca doar infige cutitul in surplusul de piele si nu termina treaba. imaginati-va un extraterestru aruncand o undita extraterestra pe planeta asta si agatand cu ea un pui de om. si imaginati-va bine de tot cum ii da drumul sa cada inapoi pe pamant, cu beregata sfasiata de carlig.

catch and release nu e sport, e o crima de plictisiti fara imaginatie care cred sincer ca trebuie sa ranesti mai intai, ca sa ai ce salva dupa aceea, aruncand la loc. la fel ca si vanatoarea de amuzament. va conjur, faceti-i prazii onoarea de a o manca la cina. sau lasati-o unde este, asa cum este.