Subiect de subiect: din ce cauza mor medicii legisti, din ce cauza innebunesc psihiatrii, de ce sunt murdari pe maini gunoierii? Frumos, zice sheful,dar incepe tu cu viata misterioasa a canalelor subterane, stii, imagini socante, portrete de vagabonzi, daca gasesti si copii care se prostitueaza filmeaza, scrie si monteaza. A doua zi dupa ziua indragostitilor: sefu, stiti, gata reportajul, am coborit in canalele din gara basarab, m-am pupat pe obraz cu leprosii, i-am lasat sa ma pipaie, miroseam a tigara amestecata cu sapun „Protex”, aveam si fusta mini, rujul mi l-a sparlit o boschetara, bascutza mea rosie o poarta seful de gaschca, am aruncat pantofii pentru ca n-a iesit mirosul la spalat, m-am certat cu amicul meu cameramanul ,mi-a zis ca sunt paranoica si am gusturi profesionale mizerabile, de ce n-am vrut sa merg eu mai bine la inaugurarea hotelului hilton, mincam si noi ceva pe gratis. Deci, sefu, reportajul e facut, vreau sa-mi fac subiectul de subiect, ala cu psihiatrii, gunoierii si legistii… in aceeasi zi: lasa, don’soara, capriciile, si-asa te rasfat prea mult, iti dau la filmare ce cameraman vrea muschii tai, te las sa pleci unde vrei si cind vrei, mai tii minte cind ai tulit-o la bacau si mie mi-ai spus ca te duci la valenii de munte sa faci reportajul despre transhumanta? Da, boss, imi aduc aminte, dar m-am intors cu reportajul despre tiganii corturari, ala merita premiul APTR, de ce nu mi l-ati dat? continuare: uite ce este, continua sa vorbeasca seful, in ultima saptamina ai cazut pe ginduri, nici o exclusivitate, nici o bomba de presa, lasa tu reportajele de atmosfera si filosofia, descopera realitatea. raspuns: bine sefu, sa traiti, va stiam misogin, dar nici chiar asa, o sa va arat eu femeie adevarata, pardon, reporter de reporter, nimeni nu se pune cu mine la chestii d’astea cum nu s-a pus nimeni cu mine la chestii d’astea: calea vitan, meci de campionat, eu cu ochelari fumurii pe nas, cu salopeta de blugi si rucsac de liceeana. Fac pe detectivul. Nu va spun cine mi-a spus pontul, dar, la parterul unui bloc , la fereastra luminata de-o veioza, se vind droguri, vin taxiurile si desharta sacul de „visatori” , eu fotografiez, ca altfel nu se poate, dupa aia adun din iarba, din scara altui bloc alaturat, niste seringi, ma vad niste pustii, ce cautati, domnisoara, pai, droguri, zic, vreau ceva, rapid de tot, altfel ma sinucid, nici chiar asa n-am zis, asta e ideea, ha, dar nu e bine, zice o fetita dulce de vreo 7-8 anisori, uite ce au patit aia de ieri, uite singele sub scara, se vede si acum, mama a spalat caloriferul dupa ce i-a luat salvarea, ca li s-a facut rau… drept e ca si mie mi s-a facut rau cind m-am pomenit cu niste handralai nodurosi in jur, ochi vicleni, palme intinse, limbile umezindu-le buzele, eu cu fuga am cam scapat, dar de frica, nici nu vreau sa ma gindesc. a doua zi dupa a doua zi; sefu, era sa fiu…alea-alea,dar stiu, riscurile meseriei, si totusi eu vreau la psihiatru, vreau la gunoier, vreau la morga.peste tot o data.

in sfirsit la morga: beton de beton, atmosfera a la poe, deja vedeam trupurile sfirtecate agatindu-se de peretii din spatele meu, sa iasa din moarte, hidoase, scalimbe, cu organele evicerate si tumorile inflorind drept in ochii mei. Filmam biserica, rudele mortilor, izmenele de schimb, alea noi, de moarte, sa nu vada lumea ce amarit a fost, saracul… filmam in frigider, in congelator, pe podele, la subsol, acolo satu claie peste gramada ce a mai ramas din oameni, pute, au putrezit, vin citeva zeci pe zi, zice medicul ala grasut, cu ochii albastri, merita o poezie dar nu I-am scris-o, schiop de piciorul drept, il trage dupa el si priveste dincolo de mormanul de trupuri puturoase, in sensul de leneshe, ca nu mai vor sa se scoale d+acolo, ocupa locul degeaba, putrede, infioratoare, n+avem locuri, n-avem oameni, murim si noi de cancer, n-avem manusi, vreti, domnisoara, sa vedeti cum ii macelarim, sigur ca da, mi-a mai murit cineva in brate luna asta, si luna aialalta, ce e moartea, domnule doctor cu ochii albastri, nu mai stiu acum cum il cheama, e pe dracu, nu-i nimic, e „aia” lui terente, hait, si pe aia as vrea s-o vad si s-o masor, dar e moarta, domnisoara ana, fata tatii de ce te gindesti la prostii ce ai putea cistiga uitindu-te la ea moarta, mai bine creierul lui rimaru, fie si-ala, de fapt vreau sa vad tot, ca n-am destule cosmaruri, mai vreau, cosmarurile vin si pleaca, cine le ia locul, trebuie provizii sigure, din timp, hai la disectie. ana la disectie, o hala mare, pe luna cred ca mai e atita liniste si lumina. Unul cu beregata spintecata, doi calota decalotata, trei are inima e clar il cred mi-a aratat-o , patru n-are doua picioare, cinci a fost castrat, sase e femeie si I se recolteaza vaginul cica e ciudat pozitionat, sapte se uita la mine printre pleoapele pe care a uitat cineva sa I le inchida, dar o sa I le taie, zice domnul doctor, de ce domnule doctor, ah, ana, colectie de globi oculari, un amator la noi la morga, de ce zic, trafic de organe, sa vii seara la mine I vizita vreau sa spun aici la birou sa vezi pazncii cu pungile de plastic pline cu organe, dar mai mult se cauta globii oculari… imi vine un aer de beatitudine drept in nas, ca m-am uitat in mod egal la cadavre si la ochii albastri ai domnului doctor, e batrin, el incepe sa ma tutuiasca, eu am chef sa inod pe degete intestinele rubinii ale stimabilului anonim cu numarul opt, hai sa te servesc cu ceva, anito, deja imi zice anito, toata lumea imi zice asa, ce ma enervez, si zic nu, eu vreau sa ved chestia lui Terente, o vad, o masor cu agenda mea de note daruita de seful, scrie ca e de uz intern pentru parlamentarii lodonezi, eu n-am fost la londra, dar am masurat spaima cucoanelor si obsesia boierilor sau invers, a lui terente de ce repet obsesiv, cu agenda londoneza, a intrecut-o, avea treizecisi sase de centimetri in stare normala, cica isi infasura un prosop in jur sa nu le raneasca prea tare pe tinerele domnite, gata, beau un paharel de vodca, de la ochii albastri, dar am uitat sa fac inregistrarea cu mine, reporterul special isculescu va transmite de la, pe naiba, prea comun, zic, hai pe hol, Sgubi, zic, tu cameramanule, hai pe hol, ca inauntru nu mai intru, dar el ma impinge inapoi cu forta, dintr-odata matele inimile ochii vertebrele decojite, lumina si masa fastuoasa a mortii si-au pierdut conturul si s-au transformat intr-o cripta unde eram inchisa si eu si toti viermii pamintului ma sarutau si eu taceam si nu-mi placea si nu era nimeni sa ma scape, dar, reporter de reporter fiind, am cerut craniul lui rimaru si , cu el in mina, am facut un cap+sincron hamletian, ce este moartea mea, ma gindeam, dar vorbeam de fapt telespectatorilor despre riscurile profesionale ale medicilor legisti, cu microfonul cam dardaind, cam inclestandu-se, cu mine infasurata in jurul craniului microfonului schiop si cu doi ochi albastri. Ce este moartea mea, nu ma mai gindeam cind am ajuns in redactie la sefu aproape beata, ca nu beau niciodata, dar o gurita dulce de vodca din gurita amara a mortii tot am baut, dar toti au crezut ca eu sunt marcata de reportaj de aceea privesc in dodii si vorbesc de una singura, unii au ris, ha , ai vazut chestia aia mare a lui terente Da, dar era in formol, si cita dragoste a tzishnit din ea in domnitzele alea vii si nevatamate….