Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , ,


•        parodie in shap’se pashi-

(fragmente)

 I.  Sunt pe virful Djebel Musa, nu pe Suta lui Sutpen, cum ar putea crede unii. Ca sa ajung aici am calcat cu picioarele mele incaltate in cele mai blasfemiatoare botine (dintr-alea cu talpi ortopedice de douaj’de coti) pe cararea de piatra (era sa spun de sticla), lasind mostenire un nor de pulbere stacojie in urma mea. Inainte de asta, am spart tablele legii de furie ca un mojic insotitor de drum imi vorbea solemn de Zervoudakis extrapolindu-l lui Nikos. Kazantzakis. Unde sa ma inchin? Trag de poala matasoasa a unui rabin: tu ce cauti aici? Nu te impunge in orbita semiluna? 

II. Dupa un an, israelitii s-au indreptat spre nord catre Ezion-geber si apoi si-au linistit maruntaiele in oaza de la Kadesh-barneia. Eu, de ce sa fac ca ei? Am calul meu nataflet care n-aude niciodata ce-i poruncesc. El vrea inapoi prin tinutul Moab,dar eu as dori pe muntele Nebo, chiar si la 119 ani sa mor, nu mai mult. Mai bine la umbra lui Bodhi, sa ma bucur de unduirea vintului printre pipali si palmieri (am si eu un Kentia acasa, de ce ma tot trambalez pe drumuri?), sa intru in criza la vederea unui batrin, unui bolnav, unui cadavru si, de ce nu, a unui sfint. Apoi, ca o starleta perlata de glorie sa zbor trufas de pe stinca mov la Elphinstone. Urma de picior de la Bodh Gaya e stilizata, spre deosebire de palmele inmanusate in mortar de pe Broadway. Aceeasi capatina: Bodh-Broad…Maini, picioare, iar maini, prototipul din vis al omului:mirirapodul. Urma talpii lui Mahomed inainte sa-si ia zborul, calare pe al-Buraq – armasarul inaripat cu cap de femeie (de femeie:nota bene), urmele mainilor ingerului Gabriel sprijinind Stinca (Domului) sa n-o ia din loc (stinca) dupa profet spre cer.

IV. Tema predilecta a picturilor mele sunt barbile. Cea mai barboasa figura careia ii evidentiez schelaria pometilor apartine sfintului Pavel. In spatele lui, amfiteatrul din Efes si calea Arcadiei impotmolita in aluviuni. De fapt, calea Arcadiei nu mai apare in tablou, deoarece n-am mai gasit in comert carton duplex cu dimensiuni pe gustul meu. Picturile mele ajung sa se vinda bine timp de 400 de ani, dupa care, evident ca vin gotii si mi le distrug. Din inertie, copiez urmele sculptate in pavajul unei strazi din Efes, semn ca in vremea lui Pavel, multe bordeluri prosperau in dauna institutiei matrimoniale. Cum arata acest semn? Dar v-am mai spus o data: o talpa (mai degraba grosolana si deci masculina) linga un bust feminin stilizat cocotat pe un soclu. Ce-or fi gasit barbatii seducator in aceste pietre? Nedumerirea creste cind descopar in Artemisium statuia zeitei cu trup de mutant: zeci, sute, milioane de sani(mi-a imposibil sa-i numar, am pierdut ochelarii pe un feribot in Marea Nordului).  

V. Exact in Marea Nordului am dormit in burta dracoveniei, apoi in spatele usilor fara chei dintr-o pensiune daneza si am dat toata diurna pe operele complete ale controversatului care pozeaza pe coperta: Will. Poze de grup linga Mica Sirena. Tivoli. Palatul reginei. Ilustrate ieftine cu rochia verde, din matase infoiata, a reginei. Le cumpar. O intrecere-agonie printre cuburile de gheata ale marii(verzuie, ba parca gri): hai in Suedia, cine ajunge capata coronita. Poate niste electrozi la timple, sa ne trezim din realitate. Nu poate fi adevarat, aici nu sunt in Copinhagan. Sunt in tabloul meu si oscilez intre nuante: cochiliile uriase-quasarii cosmarurilor mele- sau yolele aristocrate din golf. Sau biciclistii de week-end pe strazi impecabile made in Denmark. “The snake when he walks holds his hands in his pochets…”

VI. Poland, ah, lenesa Poland, casele tale destramate, gaurile din ziduri, gradinile imbietoare si ogoarele parasite, gradatia sonora a carnurilor tale deluroase, impadurite cu blindete ca o palma parinteasca pe tuleiele unui puber care vrea sa creasca mai repede. O lebada pe lac. Care lac? Nu stiu, n-am notat pe dosul fotografiei. Dar, pe mal e un Trabant parcat in fata unui Restauratia (restaurant). Din Polonia imi cumpar halva, din Edirnele lui Vlad Dracul iau cu suprapret Chanel 5 de la balaoachesii care mi l-ar oferi pe gratis in schimbul citorva clipe de voyeurism. In Pakrac (Kraina) dau douaj’de dolari pe o carte. Nu pricep nimic. E sirbeste, e limba despicata in doua, a copiilor orfani de razboi. O biserica bombardata. Fotografiez. Zbirniitul unui glonte. Nu , nu mi-a despicat limba, doar mi-a dezlegat-o. Pictez: o jumatate de umeras care sprijina furtunul de perfuzie. O batrina schilodita, injectabila (dar cu ce?imi traduce traducatorul intrebarea sirbeasca a lui Hippocrates), intinsa pe trei scaune labartate care sunt tinute sa nu fuga de doua scinduri prapadite. Zgomote: pai, ce altceva sa spun, la ce sa reduc muzica unei bombe? O fi fost o pocnitoare? Oricum,a mai sarit in aer vreo casa, vreun copac anonim. In Zagreb: tineri superbi, cu picioare kilometrice si fatza fara acneee, gradini ca sanii Artemisei, ovoidale si transparente pe strazi inchise circulatiei auto. In Zagreb prefer inghetata de la tonete si mi-am gasit deja un parc unde s-o savurez. Insula Brioni, girafele, trenuletul – perpetuum mobile- care nu ma asteapta, am coborit sa rup o floare (romani nesimtiti) si-am ramas pe jos, Adriatica vazuta din elicopterul fortelor militare, o localitate cu  nume obscen. Eu, acasa la Iosif Broz Tito, eu la chiosc cerind harta Zagrebului dar sunt deja la Belgrad si fac deja gafe, apoi in valea Timocului unde pacatuiesc fata de un popa rotofei pentru ca-l las sa ma imbete cu o licoare din fructe fermentate, sa ma priveasca pe gratis, si fotografiez in delir o nunta sateasca unde pustii de 10-12 ani (oh, Lolita), imbracati in smockinguri italienesti, agita niste pistolete falice in aer. Pictez, fotografiez, scriu: asta se numeste perversiune. Las urme in praf, soarele imi face semne sa-l mai scutesc cu umbra mea (cica: aici ne despartim), inot in Balaton, apoi la Vama Veche unde pozez goala printre buruieni, se-aduna curiosii, cunoscutii, eu pozez, lumea e lubrica, sharpele Wanambi lasa dungi negre in piatra Katatjuta, iar aborigenii cred ca dungile astea sunt fire din barba sa. Aici n-am mai ajuns.