nici macar picaturile de ploaie nu sunt clone intre ele, nu stiu cine a scornit legenda asta.

acum cateva seri, cautam ceva prin cutii nedeschise de ani de zile ( de fapt, inchise cu lacat; de fapt, lacatul e simbolic) si am gasit jurnale dintr-o alta viata, jurnale pe care le credeam ratacite pe ruta romanika-amerika via posta internationala, viata pe care o credeam o alta, intr-adevar, atat de straina imi pare acum. marea descoperire nu au fost jurnalele – niste cartulii in coperte negre, cartonate, cu pagini liniate in liniute bleu pal, cu scrisul meu neaparat in cerneala mov (unde mai gasesc eu calimari albastre si rosii in cutiile ramase perpetuu desfacute, sa le amestec cernelurile?), cu vulcani si uragane si gauri negre. si am realizat ca trecutul e o fiinta de sine statatoare, un film pe care l-am creat cu manutele mele, dar odata rulat pe ecran, m-a transformat in simplu spectator cu memorie selectiva. am ramas cu impresia unei farse – acolo unde parea o drama, in realitate a fost doar o clownerie. unde radeam cu tot cu pamantul de sub mine, pamantul ala era, de fapt, nisip miscator, iar rasul era un recul, nu un sentiment.

cate erori de judecata am comis bazate pe memorii afective despre lucruri care nu s-au intamplat cum le-a vazut inima. sau scutul numit „denial”. sau intelectualizarea excesiva.

una dintre erorile fundamentale de memorie a fost abandonul. daca a existat vreodata cu adevarat, eu l-am comis. dovada e chiar cutia desfacuta-nedesfacuta pe care nu am dorit s-o gasesc, crezand ca nu exista, si despre care am spus mereu: daca as gasi-o, pamantul de sub picioarele mele ar ramane imobil. dar vezi tu (cu mine vorbesc acum), pamantul nu are nici o intentie, asa ca oamenii, si totusi nu ramane imobil. cum ar putea memoria?

ce cautam prin cutii – o fotografie veche, pe care multi multi multi ani in urma am rupt-o in bucati mici mici mici, ca sa ma chinui dupa aceea multe multe multe zile s-o reconstitui si s-o lipesc la loc cu penseta. cam asa si cu memoria asta.

semneaza,

povestitoarea de erori.